ENSEMBLE LA FENICE

ENSEMBLE LA FENICE

Ansamblul La Fenice și-a luat numele de la Phoenix – legendara pasăre mitologică, consumată de flăcări și renăscută din propria cenușă – și folosește imaginea sa pentru a ilustra influența muzicii italiene din epoca barocă. La Fenice a fost și titlul unei lucrări de Giovanni Martino Cesare, un compozitor italian și interpret de cornetto care s-a mutat la nord de Alpi la începutul secolului al XVII-lea.
Astăzi, acest nume reunește un grup de muzicieni a căror dorință unanimă este să împărtășească pasiunea lor pentru somptuoasa muzică italiană a acestei epoci și să glorifice lucrările compozitorilor a căror creație cuprinde întreaga Europă. Într-adevăr, cornetto era folosit în mod obișnuit la începutul secolului al XVI-lea de către Josquin Desprez și contemporanii săi și era încă la modă în vremea lui J.S. Bach. Bach însuși l-a inclus în câteva dintre cantatele sale.
De-a lungul perioadei baroce, cornetto e întâlnit împreună cu vocea în muzica sacră; este menționat în registrele Capelei regale din Versailles până în 1733. Cât despre sunetul pe care îl produce, iată cum l-a descris Mersenne în lucrarea lui Harmonie universelle (Paris, 1636): „este ca o rază de soare care străbate umbrele sau întunericul când este auzit între vocile din biserici, catedrale sau capele…”
Dorind să respecte intrumentele originale, cu deosebire în muzica vocală, unde instrumentele aruncă lumină asupra textului prin semnificația lor simbolică, componența ansamblului variază în funcție de repertoriu. Proveniți din toată Europa, membrii La Fenice sunt toți soliști de renume și fac parte din numeroase ansambluri de muzică veche de prim rang.
Fondat în 1990, ansamblul La Fenice a câștigat premiul întâi la două competiții internaționale (Bruges 1990 și Malmö 1992) și a fost invitat la multe festivaluri mondiale importante. Discografia ansamblului include un număr de înregistrări premiate – pentru casele de discuri Opus 111, Virgin Classics, Ricercar, etc – cum ar fi apreciata serie The Heritage of Monteverdi (Choc Monde de la Musique, Diapason d’Or, Répertoire, 5 Etoiles, Goldberg…).

 

JEAN TUBÉRY
cornetto, flaute, voce

Fascinat de muzica italiană a secolului al XVII-lea, Jean Tubéry și-a început studiile la Toulouse și Amsterdam ca interpret la flaut drept; ulterior s-a axat pe studiul cornetto-ului. După specializarea cu Bruce Dickey la Schola Cantorum Basilliensis, a lucrat cu câteva renumite ansambluri de muzică veche (Clemencic Consort, Les Arts Florissants, La Petite Bande etc), înainte să fondeze propriul său ansamblu în 1990. De atunci, ansamblul La Fenice este o prezență marcantă pe scena muzicii vechi din Europa; grupul și-a serbat cea de a 25-a aniversare în anul 2015.
Ansamblul La Fenice a înregistrat pentru marile case de discuri europene. De remarcat seria scoasă la Ricercar, The Heritage of Monteverdi, considerată ca una dintre cele mai mari realizări ale grupului.
Jean Tubéry predă cornetto și ține cursuri de interpretare muzicală atât la conservatoarele din Paris și Lyon, cât și la Conservatorul Regal din Bruxelles. Este de asemenea invitat să țină cursuri de măiestrie în toată lumea: Luxemburg, New York, Cleveland, Basel, Oxford, Helsinki etc.
Ca director, a primit prestigiosul premiu Liliane Bettencourt pentru munca sa cu Namur Chamber Choir (2002-2008). În 2001, Jean Tubéry a fost numit Chevalier de l’ordre des Arts et des Lettres de guvernul francez și în 2007 a fost votat Personalitatea anului de Le Soir, ziarul național belgian. Înregistrarea sa cu Te Deum de Charpentier a fost selectată drept cea mai bună versiune de către Magazine Classica în 2010.

 

FANIE ANTONELOU
soprană

Soprana Fanie Antonelou, câștigătoare a competiției internaționale Grand Prix Maria Callas la categoria oratoriu-lied (Atena 2005), este un exemplu perfect de interpret care combină măiestria artistică cu emoția. A fost de asemenea recompensată cu premiul întâi la Frankfurter Mendelssohn Preis în 2008 și 2009 și a fost finalistă la competiția Schubert und die Musik der Moderne din Graz (februarie 2009).
A colaborat cu Stuttgart Staatsoper (Inez din Il Trovatore a lui Verdi), sala de concerte din Atena (Zofe din Der Zwerg a lui Zemlinsky), Festivalul Rossini din Bad Wildbad (Ernestina din L’occasione fa il ladro) și Teatrul de Operă și Balet Ceaikovski din Perm, în Rusia, unde a debutat în rolurile Susanna și Zerlina din operele Nozze di Figaro și Don Giovanni de Mozart.
În 2012 Fanie a înregistrat rolul Susannei cu orchestra MusicAeterna și Teodor Currentzis în multdiscutata producție a casei de discuri Sonny Classical, care a câștigat premiul Echo în 2014 la categoria „Cea mai bună înregistrare de operă a anului (secolele XVII-XVIII)”.
Farmecul său artistic a condus-o spre Stuttgarter Liederhalle, Alte Oper din Frankfurt, Dortmund Concert Hall, Berliner Philharmonie, Sala Hercules din München, Teatrul Ermitaj și Sala Filarmonicii din Sankt Petersburg, Sala Filarmonicii din Perm, Novoya Opera din Moscova, festivalul Cultural Days of the European Central Bank – Greece 2007, Musical Olympus Festival, Biserica San Francesco della Vigna din Veneția, Festival des Abbayes din Lorraine.
Repertoriul său artistic se întinde de la muzica medievală și a barocului timpuriu până la muzica contemporană. Vocea sa elegantă de soprană și timbrul aparte au ajutat-o să treacă cu succes prin repertoriul diverselor epoci istorice. A colaborat cu următoarele ansambluri artistice: MusicAeterna, Il Gusto barocco, Ensemble La Fenice, L’Arpa festante, Camerata Orchestra Athens, Solistenensemble Stimmkunst, Corul și Orchestra Bach din München, Stuttgart Hymnus-Chorknaben, SWR Vokalensemble, Ensemble Sarband, Arsys Bourgogne, Latinitas nostra și Ex Silentio.
A lucrat cu dirijori și soliști cum ar fi Teodor Currentzis, Kay Johannsen, Hansjörg Albrecht, Helmut Rilling, Antonino Fogliani, Timo Handschuh, Jean Tubéry, Markellos Chryssicos, Simon Standage, Martin Gester, Jörg Halubek.
Fanie a studiat canto, pianul și teoria muzicală la Atena. Și-a continuat studiile postuniversitare la Musikhochschule din Stuttgart sub îndrumarea lui Dunja Vejzovic și Ulrike Sonntag. A obținut diploma de master cu distincție în lied, la clasa Cornelius Witthoefft, și a continuat să studieze la Școala de Operă a aceleiași instituții. Și-a încheiat studiile cu o specializare în muzica veche la Trossingen Musikhochschule (clasa Jan van Elsacker).

 

SASKIA SALEMBIER
vioară barocă, mezzosoprană

Este născută în 1986 la Annecy, în Franța. Violonista, mezzosoprana și directorul muzical Saskia Salembier și-a făcut debutul muzical la Conservatorul d’Annecy. A studiat apoi canto liric la clasa Gilles Cachemaille de la Ecole de Musique de Genève (Master) și s-a perfecționat în canto baroc la Pôle Supérieur Paris-Boulogne cu Howard Cook și Isabelle Poulenard și la Schola Cantorum Basiliensis cu Rosa Domínguez. Și-a continuat studiile de vioară barocă cu Patrick Bismüth și a urmat clasa lui François Fernandez la Conservatoire National Supérieur de Musique de Paris (Master, 2007-2011). A studiat de asemenea literatura în clasa pregătitoare (Lycée Fénelon) și muzicologia la Universitatea Paris-Sorbonne.
Specialistă în muzica veche, Saskia Salembier activează ca violonistă barocă și interpret solo sub conducerea lui Jean Tubéry, Gabriel Garrido, Hugo Reyne, Paul Agnew, Franck-Emmanuel Comte, Jean Christophe Spinosi, Christophe Rousset sau Sigiswald Kuijken. Este invitată în mod regulat de ansambluri precum Elyma, Faenza, La Simphonie du Marais, Ensemble Baroque de Joux, Le Concert de l’Hotel Dieu sau La Fenice. Recent a putut fi audiată ca solistă la Philharmonie de Paris, Salle Gaveau, festivalurile din Uzes, Torroella de Montgri, Brou, Utrecht, Royaumont și Sinfonia en Périgord. A jucat în rolurile Poppea, Musica, Euridice, Proserpina (Monteverdi), Medea (Cavalli), Alceste (Lully), Proserpina (Charpentier), Orpheus (Gluck), Carmen (Georges Bizet).
Datorită deschiderii față de repertorii variate și interesului pentru acțiunea scenică și lucrul cu corpul, Saskia Salembier este din ce în ce mai mult solicitată ca regizor (Orphée de Gluck, 2015; La Figure de Leos Janacek, 2016; Il Giasone de Cavalli, 2017; Le Carnaval de Lully, 2018). Din 2016, conduce și grupul vocal-instrumental Ensemble Opalescences, care s-a consacrat muzicii vechi.
Pasionată de voce, Saskia Salembier este acum profesor plin de canto liric și canto baroc la conservatorul din Nanterre.



One response to “ENSEMBLE LA FENICE”