L’ACHERON

L’ACHERON

În mitologia greacă, L’Achéron (Acheronul) este fluviul pe care-l traversează Orfeu pentru a o salva pe Euridice din Infern. După cum sugerează și numele său, Acheronul vrea să deschidă o cale între două lumi aparent opuse: vii și morți, trecut și prezent, ideal și realitate.

Fondat în 2009 de către François Joubert-Caillet, ansamblul L’Achéron este alcătuit dintr-o generație tânără de muzicieni de origini variate, formați la cele mai importante școli de muzică veche (Schola Cantorum Basiliensis, Conservatoarele Naționale Superioare din Lyon și Paris, Conservatoarele Regale din Bruxelles și Haga sau Conservatorul din Amsterdam). Muzicienii grupului au cu siguranță și alte fațete artistice: teatrul, regia, dansurile vechi sau contemporane, scrisul, improvizația, marionetele, felul în care se face un instrument sau înregistrările de sunet compun evantaiul pasiunilor care se împletesc în cadrul ansamblului.

L’Achéron dorește să consolideze legăturile dintre muzicieni și public, făcând muzica veche accesibilă fără a o denatura, ci dimpotrivă, cufundându-se adânc în instrumentarul colorat și practicile muzicale multiple ale Renașterii și ale Barocului. În încercarea de a picta cu paleta cea mai bogată această muzică atât de vie, traversarea pe care L’Achéron o propune este în același timp temporală și sensibilă, cultivând savori de altă dată.

Formația inițială a ansamblului L’Achéron este consorțiul de viole da gamba, iar din 2013 lutierul Arnaud Giral colaborează cu ansamblul pentru construirea unui consorțiu tipic englezesc. Cinci instrumente au fost deja create, dându-i acestei formații o omogenitate, o profunzime și o bogăție armonică unică. Orchestra grupului L’Achéron se dezvoltă și ea, deschizând astfel demersul ansamblului spre alte repertorii, dar păstrând în același timp identitatea sa de ansamblu de „muzică de cameră”.
L’Achéron este ansamblu rezident la Arsenal în Metz. Este invitat să cânte în cadrul diferitelor festivaluri și stagiuni muzicale din Europa. L’Achéron înregistrează cu casa de discuri Ricercar – Outhere. Printre discurile sale se numără The Fruit of Love consacrat lui Anthony Holborne, Ludi Musici de Samuel Scheidt (distins cu Diapason d’Or), Requiem-ul lui Johann Caspar Kerll cu ansamblul Vox Luminis, Uverturile lui Johann Bernhard Bach, precum și Pièces favorites, o antologie de Piese de Violă de Marin Marais a cărui integrală este înregistrată de către François Joubert-Caillet (1er Livre a apărut în 2017). Ultima sa realizare este Go from my window, Fantezii de Orlando Gibbons.

 

François Joubert-Caillet

viola da gamba

După studii de flaut drept, pian și contrabas, François Joubert-Caillet se formează în viola da gamba la Schola Cantorum Basiliensis cu Paolo Pandolfo, cu care studiază și improvizațiile vechi, și cu Rudolf Lutz. A câștigat Premiul I și Premiul Publicului la Concursul Internațional de Muzică de Cameră din Bruges și predă viola da gamba la Conservatoire à Rayonnement Régional din Nancy.

François Joubert-Caillet a cântat cu diverse ansambluri de muzică veche cu care a înregistrat pentru casele de discuri Ricercar, Harmonia Mundi, Ambronay, K617, ZigZag Territoires, Arcana, Winter & Winter, Aparté, Glossa, Sony, Naïve etc.

Rezident la Arsenal din Metz de la începutul sezonului, François Joubert-Caillet conduce L’Achéron, cu care cântă pe numeroase scene europene în diverse formații, în special aceea de viole da gamba. Înregistrează la casele de discuri Ricercar – Outhere: Le Nymphe di Rheno (Johannes Schenck) în duet cu Wieland Kuijken, The Fruit of Love (Anthony Holborne), Ludi Musici (Samuel Scheidt) și Uverturi de Johann Bernhard Bach.

Din toamna lui 2014, François Joubert-Caillet a început înregistrarea integralei Pieselor pentru violă de Marin Marais pentru Ricercar. Acest proiect titanic (cinci Cărți , peste 600 de piese, în jur de douăzeci de discuri) a început să ia ființă în februarie 2016, o dată cu apariția discului Pièces favorites (Piese favorite) ale compozitorului și a discului 1er Livre în 2017.

 

Marie Rouquié

vioară

Provenind dintr-o familie de muzicieni, Marie Rouquié își începe cariera muzicală la vârsta de patru ani. După ce studiază vioara, pianul și clavecinul la Conservatoire à Rayonnement Régional din Perpignan, se specializează în vioară barocă pe lângă Odile Edouard la CNSMD din Lyon și apoi își ia masteratul la Conservatorul Regal din Haga, în clasa lui Enrico Gatti.

Laureată a festivalului Juventus 2009, Marie apare în mod regulat ca solistă (la Festivalul de Muzică Veche din Brest, Festivalul Baroc din Tarentaise, Festivalul Bach din Combrailles, Sezonul Muzical din Amilly, Festivalul Bach din Porrentruy-Elveția, Festivalul Oude Musiek Nieuw-Haga şa), și ca interpret de muzică de cameră în cadrul ansamblurilor sale, La Ca’d’oro și Abendmusik. Din 2004 cântă de asemenea în cadrul ansamblurilor Concerto Soave, Les Musiciens du Paradis, Le Banquet Céleste, Pygmalion și Concert Spirituel.

Marie Rouquié deține Diploma de Stat și Certificatul de Aptitudini de muzică veche. În prezent, Marie Rouquié predă vioara barocă la Centre d’Etudes Supérieures Musique et Danse din Poitou-Charentes.

 

Miguel Henry

chitară și archiluth

Miguel Henry este specialist în instrumente vechi cu coarde ciupite, având o predilecție pentru lăuta renascentistă. Cântă în mod regulat la lăută, la teorbă și la citeră, alături de numeroase ansambluri precum Doulce Mémoire, condus de D. Raisin-Dadre, L’Achéron, condus de F. Joubert-Caillet, sau Pygmalion, condus de R. Pichon.

În tot timpul în care și-a dezvoltat cariera de concertist, Miguel Henry n-a încetat să-și lărgească deschiderea artistică, în special în cadrul unor proiecte multidisciplinare. Apare pe scenă la Comedia Franceză în A douăsprezecea noapte de Shakespeare (2004; Andrzej Seweryn), apare alături de Olivier Martin-Salvan în Pantagruel (2013; Benjamin Lazar) și pune în scenă „concertul de privit” Watch Your Step!, cu ajutorul mimului Eric Martin (2007) precum și spectacolul dansat Rosaces (2013).

Fiind atât actor de comedie cât și marionetist (format pe lângă Alain Recoing – la Théâtre aux Mains Nues), Miguel Henry conduce din 2009, înpreună cu dansatoarea și actrița de comedie Akiko Veaux, La Compagnie de l’Aune, creând spectacolele Frumoasa și Bestia și Piele de Măgar și, de curând, Prințesa la Chitară, comandat de Musée de la Musique din Paris.

Aceste căi artistice variate îi permit să împletească dragostea pentru repertoriile muzicale vechi și gustul pentru creația contemporană ce se hrănește din acest trecut bogat.

În prezent, Miguel Henry predă lăuta și muzica renascentistă la Pôle Supérieur Paris-Boulogne-Billancourt, la Pôle Sup’93 și la CRR de Boulogne-Billancourt.

 

Yoann Moulin

clavecin şi orgă

Yoann Moulin își începe ucenicia în muzică alături de Robert Weddle la Maîtrise de Caen. Descoperă clavecinul, pe care îl studiază cu Bibiane Lapointe și Thierry Maeder și își continuă apoi studiile la Conservatorul Național Superior de Muzică și Dans din Paris la clasele lui Olivier Baumont, Kenneth Weiss și Blandine Rannou. În același timp, descoperă clavicordul datorită lui Étienne Baillot, studiază singur orga, studiază improvizația alături de Freddy Eichelberger și învață de la Pierre Hantaï, Skip Sempé, Blandine Verlet și Élisabeth Joyé.

De atunci, Yoann Moulin dă recitaluri și cântă în concerte de muzică de cameră în cadrul diferitelor stagiuni și festivaluri muzicale, cum ar fi: La Philharmonie din Paris, La Roque din Anthéron, Les Folles Journées din Nantes, Oude Muziek din Utrecht, Ambronay, Fundația Royaumont, Lanvellec, Contrepoint 62, Venetian Center for Baroque Music, Cervantino din Mexic, Chaise-Dieu, Le Palais Jacques Coeur din Bourges, Académie Bach din Arques-la-Bataille, Le Petit Festival, Saint Riquier, Filarmonica din Luxembourg, festivalul Actus Humanus din Polonia sau festivalul International Tropical Baroque din Miami.

Yoann Moulin însoțește de asemenea mai multe ansambluri, cum ar fi: Les Arts Florissants, Le Concert Spirituel, ansamblul Clément Janequin, La Fenice, consorțiul de viole L’Achéron, Le Concert Étranger, La Tempête, Maîtrise du Centre de Musique Baroque din Versailles, Les Musiciens du Paradis, compania de dans baroc Les Fêtes Galantes, Das Klub – Cabaret Contemporain sau grupul de jazz La Forge.
A participat la mai multe înregistrări pentru casele de discuri Alpha și Ricercar, mai recent cu Au Sainct Nau cu ansamblul Clément Janequin. Discurile Ludi Musici de Samuel Scheidt înregistrat cu L’Achéron și The Tempest după piesa lui William Shakespeare, cu La Tempête, au fost recompensate cu distincția Diapason d’Or.

De asemenea, Freddy Eichelberger, Pierre Gallon și Yoann Moulin au fondat de curând Une Bande de Clavecins, un consorțiu de instrumente vechi cu claviatură reunit în jurul muzicii renascentiste scrise sau improvizate.

 



One response to “L’ACHERON”